Mă întrebați des de ce mafia. De ce nu o poveste de dragoste „normală”, cu flori și scrisori. Răspunsul e simplu: pentru că acolo am găsit adevărul despre loialitate.
Mafia, în cărțile mele, nu e despre arme. E despre coduri nescrise. Despre ce ești dispus să pierzi ca să păstrezi ce iubești. Despre familii care nu au legătură cu sângele, ci cu alegerea de a rămâne.
În cărțile mele, iubirea nu e fluture. E cuțit.
Scriu noaptea, când casa tace și copiii dorm. Ziua sunt mamă, fac clătite și leg șireturi. Noaptea, construiesc imperii. Și cred că tocmai de aceea eroinele mele nu așteaptă să fie salvate – se salvează singure.